Salutare!
Eu sunt Gabi, mă vedeți de obicei la antrenamentele de dimineață. Fac antrenamentul zilei la 6 dimineața, iar pentru cei care vin la antrenament în prima parte a zilei, le e suficient să se uite la mine că să afle ce-i așteaptă. Când sunt leoarcă și respir mai greu, e clar! La fel spun și atleții: “auăleu, e clar!” 😀
Mă întreabă apoi: “l-ai făcut pe ăsta de azi?” și răspunsul meu e cam același, mereu făcând workoutul pe care-l scriu pe tablă.
Dar până să ajung aici, au durat câțiva ani buni, în care am învățat mult și am trecut de la hobby la profesie.
Scurt istoric: 3-4 min read.
Prin 2002 (clasa a 10-a) am început să merg la sală. Am continuat și în facultate “să fac sala” a.k.a. clasicele săli de fitness, unde îmi petreceam câte 2-3 ore la aparate, aproape zilnic. Da, 2-3 ore zilnic! Ce să fac altceva? Era aglomerat, dar aveam 20+ ani și mult timp liber.
Și am tot continuat așa, până ce… m-am plictisit! Indiferent că de mult împingeam la piept sau câte ‘pătrățele’ numărăm pe abdomen (că doar astea erau prioritățile mele din perioada respectivă), pur și simplu nu-mi mai venea să merg la sală, mi se părea foarte aiurea să fac aceleași exerciții over and over again, la nesfârșit – pe care le făceam de atâția ani.
Între timp, m-am apucat de câteva sporturi alternative, precum snowboarding (practicam sportul ăsta din ’98, însă am început să mă dau mai bine din 2013, când am lucrat în domeniu), wakeboarding și din când în când, windsurfing.
Ca să progresez la aceste sporturi și să învăț unele trick-uri, am zis să fac ceva mișcare, care să-mi permită ca atunci când cad, să nu mă accidentez. Urmăream să fiu mai flexibil și să-mi antrenez corpul astfel încât după un impact mai dur la snowboard, să mă pot ridica – ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic! Totodată, mă interesa mult și partea de cardio, să mai am suflu când trăgea cablul de mine la wakeboard sau când trebuia s-o iau la pas, să urc un munte cu placa în spate.
OK.. dar ce să fac? – Încă mergeam la sălile obișnuite de fitness.
La un moment dat, nu mai știu de unde până unde, prietena mea de atunci (care între timp a devenit soția mea) îmi zice că a văzut o sală de crossfit.
Eu: Poftim?
Ea: Păi, cum te mai uiți pe youtube la oamenii ăia super fit, care fac de toate.
Eu: OK, you had me at „super fit“ :)) Hai să mergem!
Cum amândoi lucram toată ziua, mersul ‘la sală’ împreună era un avantaj, mai petreceam și noi timp împreună. Am mai încercat în trecut s-o conving să vină cu mine la sălile convenționale, dar nu prea-i plăcea…
Pe scurt, de îndată ce am intrat în sală și am văzut despre ce e vorba, ne-am îndrăgostit din nou de sport! În special pentru faptul că, tot antrenamentul durează 1 oră (incluzând încălzirea + stretchingul de la final). Nu aș mai putea să stau într-o sală câte 2-3 ore, la fel cum făceam când nu aveam responsabilități.
Pe lângă ce credeam eu că am nevoie: flexibilitate, cardio și generalul “să fiu mai fit”, am dat și de elemente din gimnastică sau haltere. Chestii pe care le vedeam doar la TV.
Soția a născut între timp, a făcut o pauză mai mare de la mișcare, dar she’s back on track now, îi place crossfitul și nu pare să renunțe.
Per total, scopul meu a fost atins: cu ajutorul antrenamentelor funcționale, am devenit mai bun la celelalte sporturi pe care le practicam.
Însă, de la un target care se axa pe activități din afara sălii, am trecut la obiectivele din sală: să ridic mai multe kg la anumite mișcări. Și de aici, sky’s the limit!
După câțiva ani, văzând cum mi s-a schimbat viața în bine, am zis să trec la următorul pas și să încerc să devin și eu acea persoană care va îndruma oamenii către un fizic și psihic mai bun. Mi-am dorit să contribui la bunăstarea oamenilor, îndrumându-i în sport.
Așa că, am trecut de la etapa de hobby, la profesie și am devenit instructor de fitness.
Când am revenit în Brașov (după 14 ani de București), am găsit singura sală de antrenamente funcționale din oraș (la momentul respectiv în 2018): Kronstadt Barbell Club, devenind ulterior Crossfit Kronstadt și Leistung Fitness; unde am zis să și merg să mă antrenez.
Aici am găsit o echipă de oameni mișto, o comunitate bine închegată, de la care am avut foarte multe de învățat. Este locul ideal în care indiferent de nivelul de fitness, sau de cât timp vii la sală, ești mereu susținut și încurajat să progresezi.
Zic gata, aici e de mine!
Dorindu-mi să continui procesul de evoluție și considerând că mă încadrez bine în peisaj, am reușit să bat palma cu Alex și am devenit antrenor.
De atunci până azi, au trecut câțiva ani… și, chiar și după tot timpul ăsta, în fiecare zi când sună ceasul la 5:30 (eu care obișnuiam să mă trezesc după ora 9), mă bucur că mă trezesc și că plec spre sală. Este tot ce am nevoie că să pornesc ziua cu 100% ambiție și entuziasm. Și asta încerc să transmit și celor care ne calcă pragul, indiferent că e o clasă sau un antrenament privat.
Consider că sunt un ambasador al acestui sport și al acestei comunități; dacă am reușit într-o zi să ajut pe cineva să devină mai bun, scopul meu a fost atins, din nou.
Ne vedem de dimineață!